Blog


7 ZILE IN NORD-VESTUL SPANIEI
Publicat in data de: 04.08.2016    

Anul trecut, circuitul pe care l-am făcut intitulat Europa miracolelorcreştine a inclus şi ceva din Ţara Bascilor, respectiv Bilbaoşi San Sebastian. Când m-am întors în ţară am văzut în oferta agenţiei Fides Travel ca nouă destinaţie pentru programul Senior Voyage- Ţara Bascilor, m-am uitat pe traseu şi am decis să-mi extind cunoştinţele despre această frumoasă şi interesantă regiune din nord-vestul Spaniei şi nu numai. De ce spun, nu numai. Pentru că circuitul este denumit impropriu Ţara Bascilor. El cuprinde prin oferta de excursii opţionale în afară de Ţara Bascilor alte trei regiuni învecinate, respectiv Cantabria, Asturia si Castilia&Leon. În plus, nici cazarea nu este in Ţara Bascilor ci la Santander, în Cantabria. Mă rog, acestea sunt detalii în opinia mea mai puţin lipsite de importanţă.Fiind o destinaţie nouă interesul turistic a fost mare, mai ales că preţul ofertei a fost mai mult decât rezonabil. E adevărat că el nu cuprindea şi excursiile opţionale, dar plăcerea ce să-i faci, cere şi sacrificii financiare. Greu am găsit un loc în perioada 12- 19 mai a.c. Aceasta în condiţiile în care m-am înscris incă din octombrie 2015. Am plecat aşadar cu avionul, cursa Tarom până la Madrid, de unde ne-a preluat un autocar care ne-a dus la Santander, capitala Cantabriei, aflată la circa 430 km de Madrid. De aici urma să fac în următoarele zile excursiile opţionale.
Înainte de a povesti despre programul turistic propriu zis nu pot să nu fac o remarcă privind transportul. Am avut parte pentru prima dată de un transport asigurat de Memento Bus. Acest nou concept, apărut la începutul acestui an, inspirat de modelul de business practicat de către marii transportatori din UE ne-a oferit cu adevărat un serviciu modern, elegant şi confortabil
Am mers până la Santander pe una din autostrăzile de vis ale Spaniei, presărată cu numeroase tuneluri şi viaducte, făcând un mic ocol pentru a ne opri la Burgos, în Castilia & Leon.Aici s-a vizitat Catedrala. De aceasta dată am preferat să fac o plimbare prin oraşul medieval şi pe frumoasa alee de platani ce începe din faţa intrării în zona medievală şi se continuă până în mica piaţetă unde se află statuia lui El Cid Campeador.Am ajuns la Santander spre seară, înainte de cină. Aici am fost găzduiţi în hotelul Santemar, un cochet hotel de 4 stele, aflat la câţiva zeci de metri de una dintre cele mai frumoase şi exclusiviste plaje la Oceanul Atlantic, El Sardinero. Hotelul combină stilul tradiţional cu cel modern, experienţa cu eficienţa şi se remarcă prin stilul nord-spaniol, care aici îşi arată intreaga sa splendoare. In hotel am întâlnit şi o Grădină Japoneză, o oază de linişte şi relaxare,iar în apropierea hotelului se află Palatul Magdalena, pe care-l vom vizita ulterior şi Cazinoul, pentru cei ce vor să-şi încerce norocul. Am ales 4 din cele 5 excursii opţionale, respectiv Oviedo/Gijon ( Asturia)şi Santillana delMar ( Cantabria),Vittoria/Pamplonaşi Bilbao/Baracaldo ( Ţara Bascilor)şi Valladolid /Palencia ( Castilia&Leon).Am renunţat la San Sebastin destinaţie pe care o văzusem în excursia de anul trecut.Santander l-am vizitat împreună cu Bilbao.
Prima excursie am făcut-o în Asturia, la Oviedoşi Gijon iar la întoarcere ne-am oprit în Santillana del Mar, de această dată în Cantabria.
Oviedo este capitala economică şi culturală a Asturiei, centru religios, administrativ, universitar al principatului şi capitală a regatului Asturiei din sec. 9 până în sec. 10. Înainte de a ajunge la Oviedotrecem prin apropierea localităţii Covadonga, locul unei sângeroase bătălii în care regele vizigot Pelayo ( Pelagius) i-a înfrânt pe cei 20.000 de mauri, în anul 724 d.Hr dând semnalul Reconquistei ( Recucerirea), acea campanie deeliberarea Spaniei de dominaţia maură. În Oviedo facem o vizită pietonală a zonei vechi a oraşului ( Casco Antigo), dominată de Catedrala San Salvador, Palacio deValdecarzana, sediul pentru Audencia Provincial,Vechea Universitate, fondată de marele închizitor al Spaniei şi Palatul Regional. Încheiem vizita la Oviedo cu Palacio deCongressos, o construcţie cu o arhitectură îndrăzneaţă, operăa arhitectului spaniol contemporan Santiago Calatrava. Cu altă lucrare a acestui arhitect ,celebra Punte Alba cu podeaua translucidă, peste raul Nervion aveam să ne întâlnim la Bilbao.
De Oviedo este legat numele unui personaj celebru..Este vorba de Gil Blas de Santillana, sau mai pe scurt Gil Blas. El este eroul faimosului roman picaresc al francezului Alain –René Lesage- Istoria lui Gil Blas de Santillana, una din cele 100 de cărţi esenţiale înscrisă pe o listă întocmită de un adevărat cunoscător al literaturii universale. Romanul a fost elaborat între 1715-1735.Lesage îşi plimbă eroul prin diverse localităţi şi-l introduce în diverse medii iberice, de la banda de hoţi în ghearele căreia cade îndată după plecarea din localitatea natală Oviedo şi până la opulenta şi atât de corupta curte a Spaniei
Următoarea oprire o facem la Gijon, cel mai mare oraş din Asturia. Cimadevilla ( fostulcartier pescăresc) a salvat oraşul de la transformarea lui într-un simplu oraş industrial. Este al şaptelea oraş ca număr de locuitori din Spania şi capitala maritimă a Asturiei.În oraş se păstrează ruine romane bine conservate, metereze şi clădiri regale, precum este Palacio Revillagigedo, datând din sec. 15, un amestec de stil neo-baroc şi neo-renascentist. În apropiere se aflăPlaza Major, cu ale sale arcade şi impresionantele clădiri guvernamentale precum şi Casa Consistoriului, datând din sec. 19.
Pe drumul de întoarcere spre Santander facem o oprire în satul Santillana del Mar, aflat la cca 30 km de capitala Cantabriei. Este un sat cu un farmec aparte, unde pe o distanţă foarte mică am întalnit o varietate de stiluri arhitectonice, de la cel medieval, la cel renascentist sau baroc. Totul perfect conservat. Între aceste case, fie că este vorba de case nobiliare sau nu, se află o mulţime de magazine extrem de pitoreşti cu suveniruri şi produse locale, de la gustoasele brânzeturi şi salamurile de mistreţ, cerb sau struţ, nu mai puţin celebra anchoa, până la cidru, acea licoare acrişoară obţinută prin fermentaţia merelor şi până la ciocolata artizanală, de diferite forme şi arome. La numai 2 km se aflăpeştera Altamira, consideratăCapela Sixtina a artei preistorice, cu celebrele ei picturi rupestre, aflată în Patrimoniul UNESCO din anul 1977. Peştera este închisă pentru public în schimb se poate vizita Muzeul peşterii.Nu l-am vizitat, în schimb am fost, intr-una din zilele mele libere la Comillas, o altă localitate extrem de pitorească, aflată în apropiere de Santillana del Mar.Aşezata pe malul Marii Cantabrice,Comillas este un excelent loc de relaxare şi plajă pentru cei dornici de soare şi de baie în mare. Comillaseste plină de clădiri medievale sau în stil baroc, dar este şi unul dintre puţinele locuri în afara Cataloniei în care au intervenit artiştii modernişti, cum ar fi Antonio Gaudi. Localitatea a fost declarată oraş –istoric în 1985.Comillas mai este cunoscută şi ca Oraşul Arhiepiscopilor, întrucât aici s-au născut între sec. 17-18 cinci înalţi prelaţi. În oraş a funcţionat o Universitate Pontificală, fondată de iezuiţi, ulterior mutată la Madrid.
Alte atracţii turistice întâlnite în drumul meu au fost: Piaţa Centrala cu Biserica SanCristobal ( sec.17), Palatul Sobrellano, Monumentul Marchizului de Comillas şi Casa Orejo, construită din cărămidă, în stil indian, de către marchizul de Comillas pentru mama sa.
A doua excursie am făcut-o de această dată în Ţara Bascilor, la Vittoriaşi Pamplona.Ţara Basciloreste înainte de toate o regiune a romantismului clasic, frecvent menţionată în marile opere literare şi nu numai. Se află atât pe coasta de vest a Spaniei, dar şi a Franţei, iar denumirea ei în dialectul basc este Eskadi Herral. Regiunea oferă vizitatorului pe lângă istorie şi civilizatie, peisaje mirifice şi parfumul aromelor delicateselor culinare, a căror piese de rezistenţă sunt coada de taur ( rabo de torro)şi vinurile roşii, seci de la Rioja dar şi fanatismul locuitorilor săi care a trecut de mult graniţele Spaniei. Din fericire n-am întâlnit nicidecum oameni fanatici ci din contră oameni veseli, foarte amabili, bucurându-se de viaţă, alături de un pahar de vin sau bere şi savurând gustoasele tapas, acele sandvich-uri tipic spaniole. Am savurat şi eu vinul Rioja alături de tapas, dar din păcate timpul nu mi-a permis să încerc coada de taur(rabo de torro). Nu-i nimic, o voi face la unul din cele doua restaurante cu specific spaniol aflate în Bucureşti. Am înţeles că delicatesa cu pricina e foarte gustoasă deşi preţul e cam pipărat, adică 49 Ronporţia.În Spania era in jur de 12 Eur din câte am inteles.
Vittoria sau Gasteiz în limba bască este capitala regiunii Alava. Oraşul a fost întemeiat în anul 1181 sub numele de Nueva Vittoria, de către regele navarrez Sancho al VI-lea. Vizităm oraşul vechi, începând cu Plaza Virgen Blanca, cu case nobiliare având faţadele împodobite cu blazoane, cu miradores ( veranda)şi cu vitralii. Apoi trecem pe lângăBiserica San Miguel, sub porticul căreia se află statuia protectoarei orasului, Maria Blanca.Remarcabilă este construcţia fortificată din sec. 13 a Catedral Viejade SantaMaria, a cărei intrare de vest reprezintă o adevarată bijuterie sculpurală. Ajungem apoi în Plaza de Espana sau Plaza Nueva, conceputăpentru a uni partea veche a oraşului cu cea nouă şi pentru a crea un spaţiu adecvat pentru fieste sau serbări populare. Fiind sâmbătă, deci weekend în piaţă erau organizate serbări populare la care participau cantăreţi şi dansatori, de diferite vârste, frumos costumaţi. Parque de la Florida, aflat în apropierea catedralei , alături de celelalte 39 de parcuri ale oraşului, face ca Vittoria să fie una dintre cele mai atrăgătoare destinaţii de locuit din întreaga Spanie.
Ne indreptăm apoi spre Pamplona ( Irruna). Oraşul cunoscut mai ales prin frenetica şi uneori mortala cursă de tauri ( encieno) pe străzile oraşului de San Fermino, descrisă cu multă culoare de Ernest Hemingway în romanul său Şi soarele răsare( 1926) mai are însă şi altceva de oferit. Aflat în bazinul râului Arga,Pamplonaeste centrul cultural şi politic al Navarrei şi inima vibrantă a Ţării Bascilor. Istoria oraşului este foarte veche. A fost întemeiat de generalul roman Pompeius în anul 75 i.Hr . A fost cucerit apoi de către mauri în anul 718 d.Hr şi de abia în anul 1423 Carlos al III-lea în urma reunificării triburilor rivale ale francilor şi navarrezilor pune bazele actualului oraş modern. A devenit capitala Navarrei sub conducerea monarhilor catolici la începutul sec.16, când s-au realizat numeroase proiecte arhitectonice, printre care şi Citadela în formă de stea, după modelul unei fortăreţe din Antwerp ( Belgia). Aşezarea oraşului pe El Camino, drumul pelerinilor către Santiago de Compostella i-a asigurat o dezvoltare continuă. Începem vizita din faţa bisericii St. Nicolas aflată pe Passeo Pablo Sarassate, trecem pe lângăMonumentul Navarrei aflat în capătul strazii, apoi pe lângă inscripţia din caldarâm care ne atenţioneaza că aici este locul unde în 1521, în timpul asediului Pamplonei de către francezi a fost rănit Ignajio de Loyola, cavalerul basc, născut in regiunea Guipuzcoa, care ulterior s-a călugărit şi a întemeiat Ordinul Iezuiţilor, apoi pe lângă clădirea Guvernului Regional, în grădina căreia vedem o sequoia giganticaşi ne îndreptăm către Catedrală.Catedrala de SantaMaria este monumentul emblematic al oraşului. Construită iniţial în stil romanic, a fost refăcută în sec. 14 şi 15. În 1738 este refăcută faţada catedralei în stil neoclasic. Interesant este însă interiorul catedralei unde întâlnim stilul gotic, dar şi rococco .În Catedrală se află un frumos sarcofag de alabastru în care sunt înmormântaţi regele Carlos al III-leaşi soţia sa Leonor, care au trăit în a doua jumătate a sec. 14. De asemenea în Catedrală am văzut o coloană cu reprezentări de tauromahie ( lupte cu tauri), nemaintâlnită în nici o altă catedrală spaniola. În sfârşit impresionează cele trei porţi sfinte minuţios decorate. Am mai vizitat zidurile de apărare şi poarta fortificată a oraşului , admirând meandrele râului Argaşi culmile muntelui Cristoball precum şi La Navarreria, cel mai vechi cartier al Pamplonei, cu străduţele sale pavate şi înguste, o zona pietonală plină de magazine tradiţionale, restaurante, baruri tapas şi câteva palate din sec. 18
Următoarea destinaţie în Ţara Bascilor afost Bilbao. Această excursie era programată ultima, însă agenţia a făcut propunerea să cupleze vizita la Bilbao cu cea de laSantander. Ideea nu a fost rea, mai ales că era duminică.
Aflat la doar 14 km de Oceanul Atlantic, în estuarul creat de râul Nervion, Bilbao este capitala regiunii Biscayaşi unul dintre cele mai moderne oraşe din Europa. În 2010 a primit un premiu pentru urbanism. Aşadar, după vizitarea oraşului vechi cu cele Şapte străzi ( La siete calles)şi a pieţei Unamuno m-am îndreptat către muzeul Guggenheim.Am dorit să vizitez Muzeul, lucru pe care nu l-am putut face în prima mea vizita la Bilbao.
Când a lansat concursul pentru noul muzeu din Bilbao, Thomas Krens, directorul Fundaţiei Solomon R. Guggenheim, a formulat foarte clar tema: o clădire care să revoluţioneze şi să dinamizeze spaţiul urban aşa cum au reuşit Opera din Sydney şi Centrul Pompidou din Paris. Iar arhitectul Frank Gehry, unul dintre cei mai cunoscuţi şi stimaţi arhitecţi actuali a reuşit să facă acest lucru. Vizionând documentarul – Sketches of Frank Gehry realizat în 2005 am aflat că sursa de inspiraţie a arhitectului american în realizarea proiectului au fost operele lui Brancuşi, cele ale designerului olandez AlvarAlto şi ale arhitectului american Philip Johnson. Edificiul a fost proiectat într-o manieră arhitecturală tipic deconstructivistă, aşa cum am putut afla din ghidul de prezentare a muzeului, a fost deschis în 1997, şi ocupă o suprafaţă de 24.000 mp, fiind locul în care se concentrează artămodernă şi contemporană.Muzeul este unul din cele cinci muzee mondiale ale fundaţiei Solomon R. Guggenheim. Este probabil, de departe, construcţia cel mai uşor de recunoscut din Bilbao, fiind conceput să reprezinte unul din elementele centrale ale procesului de reînnoire urbană şi relansare culturală a oraşului Bilbao.Mulţi sunt de parere că acest muzeu a pus oraşul Bilbao pe hartă. Clădirea monumentală, cu forme curbate, înalte, realizate din titan şi ferestre imense gravitează în jurul axei centrale, unspaţiu gol încoronat de un dom metalic. Din acest punct central, câteva lifturi de sticla şi pasaje curbate fac legătura între cele 19 galerii. Atrium-ul este imens, având o lungime de peste 130 metri şi o înălţime de 55 metri. În jurul său se grupează galeriile ce adăpostesc expozţtiile permanente. Acestora li se adaugă spaţiile destinate expoziţiilor temporare şi 7 galerii cu o configuraţie aparte, pentru artiştii în viaţă selectaţi de Fundaţia Guggenheim. Muzeul, aşa cum am spus, adăposteşte atât colecţii permanente de arta contemporană, printre care artă pop, minimalistă, conceptuală şi expresionism abstract cât şi expoziţii temporare. Am întâlnit de asemenea artă contemporană bască şi spaniolă.Artişti precum Richard Serra, Anselm Kiefer, Andy Warhol, Louise Bourgeois, Eduardo Chillida sau Jorge Oteiza sunt doar câţiva din artiştii prezenţi în muzeu.Şi Brâncuşi este prezent prin două sculpturi în lemn.Amintesc faptul ca la sfârşitul anului 2011 şi începutul anului 2012, 30 de sculpturi ale artistului român au fost tema unei expoziţii retrospective Brâncuşi-Serra. Potrivit specialiştilor, Brâncuşi a fost unul dintre sculptorii care l-au inspirit pe americanul Richard Serra, considerat alături de Brâncuşi ca unul din artiştii care au revoluţionat sculptura sec. 20.
Timp de 2 ore am încercat să înţeleg arta contemporană, ajutat bineînţeles de un audioghid. Vreau să spun că nu mi-a fost deloc uşor. Nici acum nu sunt sigur că am înţeles ca lumea. Un lucru îmi este însă clar acum după ce am vizitat oraşul şi muzeul şi anume:operele de artă expusesunt umbrite de opera uriaşă semnată chiar de către arhitect. Silueta acoperită cu „solzi” de titan, care vor îmbătrâni în timp şi-şi vor schimba uşor cromatica, m-au fascinat pur si simplu. Este o imagine pe care nu o poţi uita, ţi se întipăreşte pur şi simplu în minte. În plus, muzeul reuşeşte să stabilească o relaţie specială cu oraşul. Perfect adaptat sitului, deşi depăşeşte ca dimensiune clădirile învecinate, muzeul nu devine un turn, iar la interior, se deschide continuu către peisajul urban, fiecare palier, fiecare culoar şi fiecare terasă oferind panorame şi perspective inedite.
Ascultând audioghidul am aflat că la momentul inaugurării sale din 1997, muzeul semnat de Frank Gehry a revoluţionat arhitectura, deschizând calea către un nou tip de proiectare. De atunci, mulţi artişti au conceput lucrări special pentru acest spaţiu, precum uriaşul căţel al lui Jeff Koons care păzeşte intrarea în muzeu ( acum îşi schimba podoaba florală dar am sa pun o imagine a Căţelusului pe care am surprins-o la prima mea vizita la Bilbao) sau giganticul fluturaş de badminton realizat de Claes Oldenburg, prietenul lui Gehry, şi amplasat chiar în atrium.
Muzeul nu poate fi conceput şi fără uriaşul păianjen de oţel- Mama Paianjen- operă a lui Louis Bourgeois pentru Tate Gallery , dedicată mamei sale. Înainte de a părăsi Muzeul mi-am cumpÎrat din magazinul aflat în incintă o copie frumos lucrată după o pictură de Andy Warhol, reprezentând o floare, ceva asemănător cu o floare a soarelui, căreia i-am găsit loc acasă între cele două aplice aflate in living.
Când am ieşit din muzeu pe esplanada din jurul săuun Dj antrena publicul la dans pe ritmuri exotice sau de rock. Am înţeles că se sărbătorea Ziua Familiei, zi în care sute de familii, adică părinţi, copii, bunici şi nepoţi, toţi îmbrăcaţi cu tricouri roşii cu însemnele sărbătorii petreceau în parcuri, pe esplanada din jurul muzeului sau pe malul râului. Preţ de cca o jumatate de orâ am privit spectacolulextrem de pitoresc .
La doar câţiva kilometri de Bilbao, aproape de vărsarea râului Nervion în Ocean se află micul dar cochetul orăşel Baracaldo. Aici am făcut o traversare cu El Puente Colgante către Portugalete, oraşul aflat pe celălalt mal al râului. Podul transportor de maşini şi persoane este o construcţie originală, unică în lume. Din 2006 face parte din Patrimoniul UNESCO. A fost proiectat de către arhitectul şi inginerul Palacio, al cărui bust l-am zărit la coborârea de pe pod în Portugalete. Podul, de fapt cele două cabine de pasageri despărţite de platforma pentru maşini este suspendat la câţiva metri deasupra râului şi este susţinut de cabluri imense.Bara de susţinere a cablurilor se află la mare înălţime, iar rularea podului comandată electricse face cu ajutorul unor scripeţi.
Ultima destinaţie a zilei a fostSantander, considerat a fi cel mai frumos oraş din nordul Spaniei. Am inceput vizita cuCatedrala, apoi frumoasele grădini şi promenanda care se întinde de a lungul a câţiva kilometri pe malul golfului Santander,Palatul Magdalenaşi ne-am încheiat-o la Farul de la Cabo Mayor. Santandereste un oraş cosmopolit cu plaje elegante, cu nisip auriu. Oraşul a fost reconstruit aproape în întregime dupăce un uriaş incediu în 1941 l-a distrus. In prezent este o reusită combinaţie între un oraşuniversitar, un centru regional, un capăt de linie, vorbim aici de linia de ferry care-l leagă de oraşul Plymouth din Marea Britanie, şi o staţiune elegantă. Se remarcăCatedrala gotică din sec. 13, dar şi Palatul Magdalena, situat pe peninsula cu acelaşi nume, construit şi donat de municipalitate regelui Alfons al XIII-lea, pentru a-l convinge să-şi petreacă vacanţele aici. Palatul se aseamănă cu Castelul Balmoral din Scoţia, proprietatea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Zona din jurul palatului esteşi un excelent loc de recreere pentru familii, având spaţii de picnic şi locuri de joacă pentru copii. M-am plimbat cu trenuleţul ce face curse regulate în jurul promontoriului pe care se înalţăPalatul, după care am admirat o colecţie neobişnuită de plute, provenind din America de Sud şi Australia. Lângă acestea sunt cele trei corabii ale santanderinului Vital Alsar, pe care le-a folosit în călătoria făcută pe urmele lui Columb. În faţa lor se află o sculptură reprezentând o frumoasă sirenă care bea ceva ( apă sau o alta licoare !). In 1977 primăria din Santander a cumpărat cu o sumă simbolică de la casa regală Peninsula Magdalena împreunăcu Palatul şi parcul. Palatul a fost cedat UniversităţiiInternaţionale Menéndez Pelayo, care-l foloseşte în prezent pentru organizare de congrese şi reuniuni, cursuri de vară, dar şi ca muzeu privind istoria oraşului.N-am intrat în Palat, pentru aceasta fiind nevoie de o rezervare prealabilă. In schimb am admirat frumosul parc ce-l înconjoară.Sunt foarte multe flori, o adevarată explozie de culoare şi arome. Din parc am zărit una dintre cele mai importante insuliţe ale coastei cantabrice, Insula de Mouro, pe care se află aşezat farul Cabo Menor, un reper important pentru navigatori şi pescari.
Aşa cum am spus vizita am încheiat-o la Cabo Mayor unde se aflăFarul cel Mare, în partea opusăPalatului Magdalena. De pe platforma Farului sau de la înăţtimea promontoriului pe care se află situat acesta se deschide o panoramă largă asupra oraşului dar şi asupra oceanului.
Ultima excursie opţională am facut-o la Valladolidşi Palencia, în Castilia& Leon..Valladolid este capitala regiunii.Timp de 5 ani a fost chiar capitala Spaniei. Aceasta s-a întâmplat intre anii1601 si 1606. Valladolid mai este cunoscut şi sub numele de Pucela.Există mai multe variante privind provenienţa acestui nume. Am să redau doar una ce ţine de o legendă: se spune că în sec. 15 mai mulţi cavaleri de pe aceste meleaguri au plecat să lupte alaturi de Ioana d’Arc, cunoscută şi ca pucelle d’Orléans (Fecioara din Orléans). În spaniola veche, cuvântul era asemănător: pucela. Când cavalerii s-au întors din bătăliile purtate şi şi-au povestit păţaniile, lumea a început să-i numească pucelanos, de aici şi numele de Pucela.
Azi este o metropolă modernă, dar care păstreaza o puternică amprentă a istoriei trecute. Aici în Palatul Pimenttel, pe lângă care am trecut, având timp doar să admirăm în fugă frumoasele azulejos ce decorează curtea interioara, s-a născut regele Filip al II-lea, cel care a transferat capitala la Madrid în 1606 şi tot aici s-a născut Ana de Austria, viitoarea regină a Franţei. La Valladolid s-au căsătorit în 1469 regii catolici Isabela de Castiliaşi Fernand de Aragon. Am admiratapoi dantelăria sculpturală a ColegiadoSan Gregorio, cel mai important monument isabelin al oraşului, fondat la sfârşitul sec. 15 de confesorul reginei Isabela Catolica. Edificiul adăposteşte interesantulMuzeu naţional desculptură policromă, dar fiind luni era inchis. Închisă era şi Catedrala,la care noi amajuns, construită în stilbaroc spaniol, aşa numitul stil chiuruguresc, după numele arhitectului Alberto Chiurruguera,în interiorul căreia statuile par să converseze, aşa după cum ne-a spus ghidul, dar şi Casa Cervantes, care a rămas aproape intactăaşa după cum era la sfârşitul sec. 16, precum şi Casa lui Cristofor Columb, care a murit aici în 1506. Nu mi-a rămas decât sa văd exterioarele dar şi statuia navigatorului genovez,ce a descoperit America în 1492, aflată la capătul unei alei a Parcului municipal (CampoGrande).În schimb amputut admira frumosul interior al Primariei( Ayuntamento), aflată in Plazza Mayor în mijlocul căreia se înalţăstatuia contelui Ansurez, fondatorului oraşului. Piaţa a fost distrusă în marele incendiu din septembrie 1561, şi iniţial clădirile de pe margine nu aveau mai mult de trei etaje. Astăzi s-a mai adăugat şi al patrulea la câteva din ele, dar culoarea este diferită, albă în loc de roşie.
M-am plimbat pe strada comercială pietonală Santiago privind doar vitrinele frumos colorate ale magazinelor de firmăPunta Roma, Zara,Mark& Spencer sau Sphera,Strada face legatura între Plazza Mayorşi Plazza Zorrilla, unde începe Campo Grande, marele parc municipal. Originea parcului datează de la sfârşitul sec. 18 şi iniţial s-a numit Parcul Adevărului. Este un loc frumos, cu multe spaţii de joacă pentru copii, cu raţe, veveriţe, păuni şi chiar o mică cascadă.
Am avut timp chiar să servescşi dejunul într-un mic restaurant aflat sub arcadele pieţei. Am ales bineînţeles un sandwich foarte gustos, am băut două beri şi un espresso mediu, pentru care am plătit 10 Eur. Ieftin ca braga !!
Ultima vizită am facut-o la Palencia, capitala provinciei cu acelaşi nume, aşezată la o altitudine de 750 metri. Este considerat a fi unul din cele mai curate oraşe din Spania.
Am vizitat Catedrala San Antolin, aflată in Plazza Imaculadaşi am admirat câteva edificii precum Palacio de la Diputacionşi Casa del Cordon- unicul monument renascentist din oraş.
Catedrala San Antolinare proporţii impresionante: 130 m lungime, 50 m lăţime, 43 m înălţime. Stilul arhitectural este în principal cel gotic, cu toate că mai păstreaza elemente vizigote, renascentiste, dar şi baroce sau neoclasice. Construcţia catedralei a început în sec. 14 şi a durat două secole, fiind terminată in sec. 16 de către episcopul Juan Rodriguez Fonseca. Popular catedrala este cunoscută sub denumirea de - Frumuseţea necunoscută. Exteriorul este auster şi nu reflectă nicidecum măreţia interiorului, care cuprinde nu mai puţin de 20 de capele de mare interes artistic şi istoric. În Catedralăamremarcat printre alteleMartiriul Sf. Sebastian, un El Greco original, câteva tapiserii şi sarcofagul prinţeseii Uracca, fiica regelui Alfons al VII-lea, ucisăîntr-o bătălie contra maurilor.
La plecarea din Palencia am zărit in depărtare, pe o colina, una dintre cele mai mari statui a lui Christ. Este Cristo de Otero, o sculptură de mari dimensiuni având 21 m înălţime, fără soclu, reprezentându-l pe Mântuitor, a patra ca mărime din lume, dupa cea de la Swiebodzin, în Polonia, cea de la Rio de Janeiro ( El Cristo Redentor, pe care am văzut-o in 2004) şi cea de la Cochabamba în Bolivia.

Cu vizita la Palencia am încheiat programul meu de excursii opţionale din cadrul sejurului petrecut la Santander, pe Coasta Cantabriei.
Ultimele două zile ale sejurului le-am dedicat unei excursii până la Comillas, plimbării pe promenada ce se întinde, aşa cum am amintit de-a lungul golfului şi oceanului, unei mini croaziere cu o ambarcaţiune pe apele golfului Santander, de la Puerto Chico, la Pedrena şi Somo, unei degustări gastronomice la un restaurant ( Mar del Mondo) pe faleza din faţa Cazinoului, savurând Rabas de calamari frescaşi vinul Rioja, precum şi odihnei. Mai ales că plecarea din hotel s-a făcut foarte matinal, la ora 4.30 , pentru a ajunge la timp la aeroportul Barajas, de unde zborul Tarom pleca la ora 12.15 .
Bilbao, Ţara Bascilor! El Pais Vasco! Cantabria, Asturia, Castilia &Leon sunt locuri absolut fantastice. Ceea ce am văzut nu seamănă cu nimic din ceea ce mi-am imaginat. Răscolitoarea Biskaya a lui James Last, pe care am ascultat-o de atâtea ori m-a făcut sa doresc să revin pe aceste meleaguri. Mă bucur că am reuşit s-o fac.
Sejurul a fost plăcut, poate puţin mai obositor ca în alte dăţi, dat fiind excursiile care s-au succedat timp de 4 zile, excursii care cu excepţia celei de la Bilbao au însumat fiecare drumuri de cca 500 km dus-întors. După un zbor plăcut, de cca 3 ore, lipsit de turbulenţe, aeronava Airbus 310 a companiei Tarom ne-a adus din nou la Bucureşti. După alte 2 ore, timp pe care l-am pierdut în cea mai mare parte în încercarea de a comanda un taxi (!!!) am reuşit să ajung acasă.

Client Fides Travel - Alexandru Mihailescu
 




Fides Travel este membra a a grupului Fides. Ofertele afisate pe site au caracter dinamic si se pot modifica din moment in moment. Oferta finala este cea primita in scris de la agentul de turism,
agentia de turism nefiind responsabila de eventuala neconcordanta a informatiilor de pe site cu cele primite in agentie.
SC Sky Travel and Learn SRL, J40/12918/2016, CUI 36588093, Numar asigurare 26192, valabila pana la 21.10.2017, Brevet de Turism – Marinela Bazarca 9296/17.11.2004.
© 2017 | Fides Travel Agency. Toate drepturile rezervate.